Dimineata imi pun o camasa, blugi, pantofi. Imi iau geanta cu laptop-ul, OP-urile si eventual o banana. Conduc.
Tot drumul vad masini cu numar non CT, merg spre mare. Pe trotuar sunt oameni in costum de baie, in drum spre plaja. Femei tinere sau nu, in sutien, in mijlocul orasului. Dar nu este orasul lor… este al meu.
Vara prind de cel putin trei ori mai multe semafoare decat in alt anotimp. Vara ies cu teama la o tersa pentru ca nu cumva ospatarul sa nu-si dea seama ca nu-s constantean si sa “ma faca”. Mi s-a intamplat odata.. si cand am vazut nota de plata si i-am zis ca-s din oras, a zis un “scuza-ma” scurt si a revenit cu alta nota.
Ies din cand in cand pe balconul biroului sa iau aer. Sa uit de monitor. Ei vin de la plaja. Sau se duc. La pranz, locul in care mananc neinghesuit de peste un an este arhiplin de sutiene si de oameni cu nisip pe ei. Rosii, galagiosi, dezinhibati.
Pe drum spre casa aceeasi poveste dar in sens invers. Ma opresc in piata si constat ca iar s-au scumpit rosiile. Este cerere. Metro este deschis nonstop – cred ca este singurul Metro din tara care face asta.
In weekend ma duc sa fac o baie in mare si o fac pe bucati de plaja neamenajate, salbatice, cat mai departe de manele si oameni rosii la fata si trup.
Asa arata Free prize inside-ul meu.